Lucrați de la home orebro.

David Lagercrantz - Dinte Pentru Dinte (v) - despremoda.ro

Ţinea ochii în pământ, nu avea puterea să se uite la ei. Urmă un moment de ezitare. Apoi se auzi o voce plină de părere de rău. Iar corpul e atât de mic.

Însă nu vreau să fac speculaţii înainte să se fi pronunţat medicul legist. Faye încuviinţă din cap. Cineva îi aduse apă într-un pahar transparent de plastic. Îl duse la gură, dar tremura atât de tare, încât i se scurseră câteva picături în jos pe bărbie şi apoi pe bluză.

Poliţista blondă cu ochi albaştri, plini de blândeţe, se aplecă spre ea şi îi dădu un şerveţel. Se şterse încet. Apa avea să lase pete inestetice pe bluza de mătase. Nu că ar mai fi contat. Nici măcar o şansă minusculă? Poliţista aruncă o privire spre colegul său şi apoi scutură din cap. Îşi alese cu grijă cuvintele: — După cum v-am zis, un lucrați de la home orebro lucrați de la home orebro să evalueze situaţia în funcţie de probele găsite la locul faptei.

În momentul de faţă însă, totul pare să indice un singur lucru, şi anume că fostul dumneavoastră soţ v-a omorât fiica. Faye închise ochii şi îşi înăbuşi un geamăt. Părul i se răsfrângea pe perna roz. Respira liniştit. Faye o mângâie pe obraz, cu atenţie, să n-o trezească. Jack urma să se întoarcă din călătoria de afaceri de la Londra. Sau de la Hamburg? Faye nu-şi mai aducea aminte. Avea să ajungă acasă obosit şi stresat, iar ea trebuia să aibă grijă să-l ajute să se destindă cum se cuvine.

Închise cu atenţie uşa de la dormitor să n-o trezească pe Julienne, se strecură în hol şi verifică uşa de la intrare să vadă dacă este încuiată.

lucrați de la home orebro

Mângâie apoi în trecere blatul de bucătărie. Trei metri de marmură albă. Carrara, bineînţeles. Din păcate, nu era deloc practic, căci marmura poroasă sugea umezeala ca un burete şi căpătase deja câteva pete urâte. Jack însă nici nu concepuse să aleagă ceva mai practic. Bucătăria din apartamentul de pe strada Narvavägen costase cu un pic sub un milion de coroane şi nu se făcuse absolut nicio economie în achiziţionarea ei.

Faye se întinse după o sticlă de Amarone şi puse un pahar de vin pe blat.

Ce puteți bea în timp ce alăptați?

Clinchetul paharelor de vin în contact cu marmura, clipocitul vinului turnat în pahar… cam aşa arătau serile ei acasă când Jack era plecat. Îşi turnă cu atenţie vinul, ca să nu mai apară şi alte pete roşii de la vin pe marmura albă şi, închizând ochii, duse paharul la gură.

Reduse intensitatea luminii învârtind dintr-un buton şi ieşi în hol, unde atârnau portretele alb-negru, al ei, al lui Julienne şi al lui Jack. Erau opera lui Kate Gabor, fotografa neoficială a prinţesei moştenitoare, care în fiecare an le făcea fotografii adorabile micilor prinţi în timp ce se jucau în frunzele tomnatice, îmbrăcaţi în haine de un alb imaculat. Ea şi Jack aleseseră portrete de vară. Pozau într-o relaxare ludică pe malul mării.

Julienne între ei, cu părul bălai fluturându-i în vânt. În haine albe, bineînţeles. Ea purta o rochie Armani, simplă, de bumbac, Jack era în cămaşă şi cu pantalonii suflecaţi, ambele marca Hugo Boss, Julienne întro rochie de dantelă din colecţia Stella McCartney pentru copii.

Se certaseră chiar înainte să facă pozele. Nu-şi mai aducea aminte de ce, ştia doar tranzacționare empario fusese vina ei.

Nimic din toate astea nu reieşea însă din portrete. Faye urcă scara. Şovăi în faţa uşii de la biroul lui Jack, dar în cele din urmă o deschise. Camera se afla într-un turn cu vedere panoramică. Un aranjament interior unic, într-un obiect unic, după cum se exprimase agentul imobiliar când vizitaseră apartamentul cu cinci ani în urmă. Pe vremea aceea era însărcinată cu Julienne şi era plină de speranţă cu privire la viitor.

Adora camera din turn. Spaţiul din jur şi lumina pe care o degajau ferestrele îi dădeau impresia că zboară. Iar acum, când afară totul era cufundat în beznă, pereţii arcuiţi o înveleau ca într-un cocon călduros.

Mobilase camera ea însăşi, la fel şi restul apartamentului. Ea alesese tapetul, rafturile, biroul, fotografiile şi tablourile de pe pereţi. Lui Jack îi plăcea la nebunie rezultatul. Gustul nu i-l punea niciodată la îndoială, în plus se mândrea peste măsură când musafirii îi cereau numărul de telefon al swapuri de opțiuni binare de interior.

În astfel de momente, îi dădea voie să strălucească. În vreme ce toate celelalte camere erau luminoase, mobilate modern şi minimalist, biroul lui Jack avea un aer mai masculin.

lucrați de la home orebro

Mai încărcat. Faye dedicase mai mult timp acestei încăperi decât camerei lui Julienne, decât întregului apartament. Jack avea să petreacă atât de mult timp aici şi să ia decizii importante care aveau să influenţeze viitorul întregii familii. Merita deci să-i ofere un refugiu aici sus, aproape de nori.

Mulţumită, Faye îşi trecu palma peste biroul rustic pe care-l cumpărase la licitaţie de la Bukowski şi care odinioară îi aparţinuse lui [1] Ingmar Bergman. Jack nu era un mare amator de Bergman, prefera filmele de acţiune cu Jackie Chan sau comediile cu Ben Stiller, dar, la fel ca ea, avea o febleţe pentru mobilele în spatele cărora exista o poveste. Când le arăta apartamentul musafirilor, avea obiceiul să lovească încetişor cu palma de două ori în masă şi să povestească oarecum în trecere că elegantul obiect de mobilier decorase odinioară casa faimosului regizor.

De fiecare dată când soţul ei făcea asta, pe chipul lui Faye apărea un zâmbet, căci în timp ce Jack rostea aceste cuvinte, privirile lor se încrucişau.

Interviu cu Aurora Liiceanu

Era încă unul dintre cele o mie de lucruri pe care le împărtăşeau şi pe care continuau să le împărtăşească în viaţa lor împreună.

Privirile intime, clipele fugare, irelevante sau relevante, pe care se construieşte o relaţie. Se lăsă să cadă pe scaunul din faţa calculatorului, se învârti în semicerc şi se opri cu faţa spre fereastră.

Afară ningea şi fulgii se transformau în fleşcăială imediat ce câștiguri dificile pe internet asfaltul. Se aplecă un pic în faţă şi zări o maşină care se chinuia să înainteze prin noaptea întunecată de februarie. La intersecţia cu strada Banérgatan, şoferul învârti de volan şi dispăru spre centru. Pentru câteva clipe, Faye uită ce voia să facă, de ce venise în biroul lui Jack.

Era atât de uşor să se piardă în întuneric, hipnotizată de dansul fulgilor de nea, a căror cădere străfulgera obscuritatea. Dar apoi se dezmetici, îşi îndreptă spatele şi se învârti la loc în scaun până ajunse cu faţa la monitorul lat al computerului Apple, atinse mouseul şi ecranul se trezi la viaţă.

Se întreba oare ce făcuse Jack cu mouse padul pe care i-l lucrați de la home orebro cadou de Crăciun, cel cu poza cu Julienne şi cu ea. În locul lui era unul urât şi albastru de la Nordea. Cadoul de Crăciun din acel an pentru clienţii private banking.

Ştia parola. Bine măcar că nu avea Nordea şi pe screensaver, ci încă mai avea fotografia cu ea şi cu Julienne pe care o făcuse la Marbella. Erau la malul mării, Faye ridicându-şi fiica în braţe, spre cer.

Amândouă râdeau, dar râsul lui Faye mai mult se ghicea decât se vedea, căci era întinsă pe spate cu părul fluturându-i în apă. Ochii de un albastru-deschis ai lui Julienne priveau drept spre aparatul de fotografiat, străpungând parcă obiectivul, în contact direct cu ochii la fel de albaştri ai lui Jack. Faye se apropie de ecran şi stărui cu privirea asupra corpului său bronzat şi strălucitor de la apă şi sare.

Deşi trecuseră doar câteva luni de când născuse, arăta mult mai bine atunci decât acum. Nu avea burtă. Braţele îi erau suple. Coapsele, subţiri şi tonificate. Acum, aproape trei ani mai târziu, se îngrăşase cu cel puţin zece kilograme faţă de cum era în Spania. Poate chiar cincisprezece. Nu mai avusese curajul să se cântărească în ultima vreme. Link-urile apăreau unul după altul, în ordine cronologică.

Putea să reconstituie cu uşurinţă fanteziile sexuale ale lui Jack din ultimele luni. Era ca o enciclopedie a excitării sale. Un fel de Fantezii sexuale pentru to n ţi. Pe 26 octombrie, se uitase la două videoclipuri. Industria porno putea fi acuzată de orice, dar nu şi de ambiguitate. Fără descrieri evazive. Fără încercări de cosmetizare, fără ocolişuri sau minciuni cu privire la ce aveau să livreze sau ce îşi dorea de fapt persoana din faţa ecranului.

lucrați de la home orebro

Un dialog direct, comunicare deschisă şi onestă. Jack se uita la filme porno de când îl ştia şi câteodată, când era singură, se uita chiar şi ea.

Îşi dispreţuia prietenele care susţineau sus şi tare că bărbaţilor lor lucrați de la home orebro nu le-ar trece prin minte să se uite la filme porno. Câtă refulare. La început, Jack nu lăsase filmele porno să le influenţeze viaţa sexuală.

Nu existase nicio contradicţie între cele două. Nodul din stomac i se strângea din ce în ce mai tare, opțiuni binare fnam fiecare clip văzut. Fetele erau tinere, uscăţive şi supuse. Lui Jack îi plăcuseră dintotdeauna fetele tinere şi slabe. Nu el se schimbase, ci ea. De fapt, nu asta îşi doreau majoritatea bărbaţilor?

Într-un cartier ca Östermalm nu era loc pentru îmbătrânire şi kilograme în plus. Cel puţin nu pentru femei.

În ultima lună, Jack se uitase la acelaşi film de şapte-opt ori. Faye apăsă pe play. O fată tânără, în fustă scurtă în carouri, cu cămaşă albă, cravată, ciorapi lucrați de la home orebro codiţe a la Pippi Şoseţica are probleme la şcoală. Cele mai mari dificultăţi le întâmpină la biologie.

Îngrijoraţi, lucrați de la home orebro angajează un meditator şi o lasă pe fată singură acasă. Sună cineva la sole de 24 de ore forex. Apare un bărbat la vreo patruzeci de ani, îmbrăcat într-un sacou cu petice în coate şi cu o servietă în mână.

Intră în bucătăria luminoasă. Fata aduce manualele şi le deschide. Trec în revistă muşchii corpului uman. Fata face ochii mari, dă din cap că da şi îşi ţuguie buzele. Arată corect doi muşchi. Când el îi spune gluteus maximus, fesierul mare, ea îşi trage fusta un pic în sus, cât să i se vadă marginea chiloţilor, şi arată spre zona inghinală. Zâmbind, profesorul scutură din cap.

Ea împinge scaunul înapoi şi se ridică. El îşi pune mâna mare pe piciorul ei şi şi-o plimbă încet pe lângă încheietura genunchiului în sus sub fustă.

Trage fusta şi mai sus şi îi dă marginea chiloţilor la o parte. Bagă un deget înăuntru. Fata scoate un geamăt. Un super geamăt pornografic perfect. Dar are totuşi o mină de virgină uluită care se simte uşor vinovată. Ca şi cum expresia ei i-ar mărturisi privitorului că ştie că nu are voie. Că e interzis.

Dar nu se poate abţine. Că tentaţia e prea mare şi nu-i poate face faţă.

Mai multe despre acest subiect